Amintiri din 2009

Inca de saptamana trecuta va promiteam ca astazi voi incerca sa fac o scurta trecere in revista a celor mai importante momente din acest an, asa ca iata-ma aici, incercand sa ma tin de cuvant. :)

Majoritatea amintirilor mele din ianuarie sunt legate de WoW, deoarece atunci am atins apogeul “carierei” mele si deasemenea deoarece in acea perioada organizam LAN partyuri de WoW aproape in fiecare seara.

Principalul eveniment al lunii februarie ramane iesirea de pe Ceahlau; a fost prima mea ascensiune pe timp de noapte, asa ca in mod sigur nu voi putea uita vreodata satisfactia pe care am avut-o cand am ajuns sus.

Si cum de gustul urcusului nu scapi usor, in martie am luat din nou drumul muntelui si am plecat pe Rarau, unde prin cei aproape 50 de kilometri pe care i-am parcurs in doua zile am stabilit un nou record personal.

In aprilie s-au adunat mai multe proiecte, asa ca a trebuit sa stau mai mult pe acasa si sa ma tin de treaba, dar oricum s-a meritat efortul, deoarece aceasta a fost perioada in care am castigat cel mai bine.

La inceputul lui mai mi-am luat cateva zile libere si am plecat mai intai la mare (intai mai in Vama, da?), iar apoi la munte (Busteni) unde am participat la un proiect organizat de asociatia Mai Mult Verde.

Iunie a fost din nou o luna aglomerata atat in ceea ce priveste munca cat si WoW-ul (activitati care adunate imi ocupau peste deoisprezece ore pe zi) asa ca nu prea mi-a mai ramas timp de nimic altceva.

In iulie am ajuns la concluzia ca e momentul sa reduc timpul dedicat WoW-ului, asa ca am renuntat la viata de raider si mi-am creat un nou caracter cu care am inceput sa ma joc intr-un ritm mult mai relaxat.

In august mi-am luat concediu si impreuna cu Laurentiu am plecat la Sulina; si cum nu mai fusesem niciodata in delta va puteti imagina incantarea mea atunci cand am descoperit aceasta lume complet noua.

Intors acasa, in septembrie, m-am pus pe treaba si dupa cateva zile de munca am reusit sa relansez (de fapt sa re-re-relansez) acest blog exact in ziua in care am implinit 29 de ani.

Luna octombrie a stat sub semnul jocurilor pe calculator; astfel pe rand m-am apucat de Evony, DotA si Aion si tot pe rand m-am lasat de fiecare din ele, in final ramanand tot cu WoW-ul meu de toate zilele.

In noiembrie am avut reuniunea de zece ani de la terminarea liceului si am fost bucuros sa aflu ca toti fostii mei colegi sunt bine si deasemenea pentru ca am reusit sa reiau legatura cu multi dintre ei.

Decembrie a fost o luna in care nu mi-a iesit aproape nimic din ceea ce am vrut sa fac si in care planurile pe care le aveam s-au prabusit unul dupa altul. Dar hai sa fim optimisti… mai sunt opt zile in care aceste lucruri se mai pot schimba. :)

Spune-ti si tu parerea; lasa un comentariu!

Scor popularitate: 12%

Jurnal saptamanal (14 – 20 decembrie 2009)

Si saptamana aceasta a fost una destul de buna si asta deoarece, pe langa faptul ca am reusit sa repet “performanta” de a-mi realiza planul atat in ceea ce priveste munca cat si in ceea ce priveste WoW-ul, am reusit sa-mi reglez si programul de somn pe care mi-l dadusem peste cap in ultimul timp. Deasemenea am inceput si procesul de eficientizare a timpului petrecut in fata calculatorului de care va povesteam saptamana trecuta, reusind deocamdata sa fac curatenie in lista de bloguri pe care le citesc si in lista de “twitteristi” pe care ii urmaresc; stiu ca mai e mult pana departe, insa chiar si aceste simple actiuni m-au ajutat sa salvez o jumatate de ora pe zi.

Din pacate insa, asta nu inseamna ca voi petrece mai putin timp in fata calculatorului, deoarece mi-am gasit repede o noua activitate. Astfel m-am reapucat de Hattrick, un joculet online in care joci rolul managerului unei echipe de fotbal. Ce imi place la acest joc este faptul ca, spre deosebire de alte jocuri de acest gen, este absolut gratuit; adica da, exista si aici un pachet VIP, dar acesta nu iti ofera nici un avantaj practic, ci doar cateva optiuni suplimentare care au un rol strict cosmetic (cum ar fi de exemplu ca iti poti customiza echipamentul de joc). Deasemenea e de remarcat faptul ca jocul se desfasoara intr-un ritm destul de lent, asa ca e suficient sa te loghezi de doua ori pe saptamana cate jumatate de ora. Asa ca daca fotbalul se numara printre pasiunile voastre si daca stati bine cu rabdarea, va recomand cu caldura sa va faceti o echipa si sa vedeti despre ce este vorba.

In oras cred ca am iesit o singura data si anume sambata seara cand m-am intalnit cu Madalina, si nici macar atunci nu m-am indepartat prea mult de casa, ci m-am oprit la pizzeria Lev, un local care nu ma incanta absolut deloc dar care are marea calitatea ca se afla la o distanta de maxim cinci minute de mine. Nu ne mai vazusem de vreo doua saptamani si aveam destul de multe sa ne povestim asa ca ne-am lungit ceva mai mult ca de obicei la povesti; dar oricum nu am de ce sa ma plang deoarece, la fel ca intotdeauna cand ma intalnesc cu ea, chiar am reusit sa ma simt bine. Si cum ar putea fi altfel cand vorbesc despre cea mai buna sora din lume? In rest, efectiv nu mi-a stat capul la iesit deoarece in timpul saptamanii am fost ocupat cu munca si cu WoW-ul, iar in weekend am lucrat intensiv la unul din proiectele pe care vreau sa le demarez la inceputul lui 2010; cum insa mai am de lucru pana cand totul va fi gata prefer sa nu intru acum in detalii, dar promit ca va voi povesti mai multe inainte de lansarea oficiala.

Spune-ti si tu parerea; lasa un comentariu!

Scor popularitate: 10%

Nu avem voie sa uitam

In ultimul timp am auzit tot mai multi oameni spunand ca regreta regimul comunist, asa ca m-am hotarat sa scriu acest articol in care sa incerc sa fac cateva comparatii dintre conditiile de viata de acum si cele de dinainte de 1989.

Ei bine, in ziua de azi in aproape orice casa exista macar un televizor color, asa ca ne e usor sa uitam ca pe vremea raposatului doar cei cu relatii se bucurau de un asemenea lux, pe cand noi restul trebuia sa ne inscriem pe liste si sa asteptam cateva luni bune ca sa ne putem cumpara un amarat de televizor alb negru. Si pentru ca tot am adus vorba despre televizor vad ca multi uita ca, spre deosebire de acum cand ne bucuram de cateva zeci de programe, pe atunci exista un singur program, care in cele 2-3 ore de emisie aducea doar osanale partidului unic si conducatorul mult iubit.

In ziua de azi majoritatea dintre noi mergem sa ne facem cumparaturile la supermarketuri si plecam de acolo cu cosurile pline, iar daca cumva nu gasim ceea ce cautam sau daca trebuie sa asteptam 15 minute la rand la casa suntem in pragul unei crize nervoase. Uitam insa ca in perioada comunismului aveam cartele care ne dadeau dreptul la doua kilograme de carne, un kilogram de zahar, unul de faina si jumatate de carton de oua pe luna; iar daca cumva vroiam o cana de lapte bunicii nostri trebuiau sa mearga la alimentara de pe la 3-4 dimineata ca sa prind loc la rand.

In ziua de azi a avea centrala a devenit ceva obisnuit si chiar si cei care am ramas la Termica tot ne bucuram de apa calda si caldura non stop, iar daca se intampla ca intr-o zi vreounul din aceste servicii sa fie oprit pentru cateva ore ni se pare ca e un adevarat dezastru. Uitam insa ca inainte de 1989 caloriferele erau doar un element de decor, ca apa calda aveam doar de doua ori pe saptamana (si atunci doar seara) sau ca curentul se oprea pentru cateva ore aproape in fiecare zi.

Da, intr-adevar nici acum nu ne este bine, dar cel putin putem sa ne plangem de aceaste lucruri, iar odata la patru ani putem sa-i sanctionam pe cei care ne conduc daca suntem nemultumiti de ce au facut. Uitam insa ca in perioada comunismului mii de oameni au facut puscarie doar pentru ca au indraznit sa spuna ceva rau despre Ceausescu (si nu, nu spun povesti; chiar eu am avut un unchi care a patit-o).

Pentru ca noi sa avem astazi toate aceste drepturi pe care nici macar nu stim sa le mai apreciem, acum douazeci de ani cateva sute de tineri au platit cu viata curajul de a visa la libertate… si nu stiu ce parere aveti voi, dar eu cred ca. macar din respect pentru ei, nu avem voie sa uitam cum se traia cu adevarat in comunism.

Spune-ti si tu parerea; lasa un comentariu!

Scor popularitate: 8%

2009 la bilant

La fel ca si in cazul multor altor persoane, si pentru mine luna decembrie reprezinta momentul ideal pentru a face un bilant al anului care sta sa se incheie si pentru a-mi stabili obiectivele pentru noul an. Asa ca in acest post voi incerca sa fac o scurta analiza a acestui an, urmand ca saptamana viitoare sa fac o rememorare a celor mai importante momente din 2009, iar in ultima saptamana din an sa va povestesc ce imi doresc pentru 2010.

Din punct de vedere al sanatatii, multumesc lui Dumnezeu, 2009 a fost un an destul de bun. Astfel, nu am ajuns nici macar o data pe la spital sau pe la vreun doctor si in afara de cateva stari de oboseala accentuala si de stres (pentru care insa sunt direct responsabil) nu imi aduc aminte sa fi avut nici macar o amarata de raceala.

Din punct de vedere al carierei 2009 a fost un an destul de fluctuant. Astfel, prima jumatate a anului a fost una aproape perfecta, cu o gramada de comenzi si cu un numar de colaboratori in continua crestere, asa ca la momentul bilantului de la sfarsitul lunii iunie reusisem deja sa-mi realizez planul pentru tot anul. In a doua parte a anului s-a intors putin roata si lucrurile au inceput sa scartaie, asa ca m-am vazut nevoit sa renunt la o parte din colaboratori si sa ma intorc si eu la “munca de jos”. Insa acum, pe final de an, se pare ca roata s-a intors inca o data si lucrurile sunt din nou pe un trend pozitiv.

Si din punct de vedere al pasiunilor 2009 a fost un an relativ bun si asta din cel putin trei motive. Primul ar fi acela ca am reusit sa-mi gasesc timp sa evadez de cateva ori din oras, pe lista iesirilor numarandu-se ascensiunile din Ceahlau, Rarau si Bucegi, concediul din Delta, mini-concediul de 1 mai de la mare, precum si numeroasele drumuri la Iasi si la Bucuresti. Al doilea ar fi acela ca am reusit sa descopar bucuria de a juca WoW si altfel decat pana acum, adica intr-un ritm mult mai relaxat. Si in fine al treilea motiv ar fi acela ca, dupa cateva incercari esuate, am reusit totusi sa incep acest blog si chiar sa ma tin de el.

Din pacate insa, din punct de vedere al vietii sociale 2009 a fost un an care chiar a lasat de dorit. Acum nu pot spune ca am fost eu vreodata un tip super popular sau super sociabil, dar parca totusi in alti ani ieseam mai mult si ma atragea mai mult ideea de a socializa cu unul sau cu altul si de a cunoaste oameni noi. In schimb, anul asta m-am inchis mai mult in mine, am devenit mai exigent cu cei din jurul meu si de multe ori am preferat sa stau acasa in fata calculatorului in loc sa ies in oras. Incep sa imbatranesc, nu? :P

Spune-ti si tu parerea; lasa un comentariu!

Scor popularitate: 11%

Jurnal saptamanal (7 – 13 decembrie 2009)

La fel ca si saptamana trecuta, si saptamana asta am reusit sa ma tin nu doar de munca, ci si de blog si de WoW si pot spune ca sunt chiar multumit cu ce am realizat; pe de alta parte insa sunt in continuare nemultumit ca nu am reusit sa-mi reglez programul de somn si ca nu prea am avut timp sa ies in oras si deasemenea deoarece continui sa pierd foarte mult timp. De exemplu, intr-o zi obisnuita eu stau la calculator undeva in jur de 14 ore; din aceste 14 ore patru le muncesc, patru le petrec in WoW, doua le dedic bloggingului (mai mult citit alte bloguri decat scris pe al meu), dar restul de vreo patru ore le pierd aiurea fara ca macar sa pot sa va spun pe ce. Probabil anul asta voi continua in ritmul asta, dar una din rezolutiile mele pentru 2010 este sa reduc numarul de ore petrecute in fata calculatorului la maxim 12 si deasemenea sa reduc drastic timpul pierdut aiurea.

In oras am iesit foarte putin, singurele momente cand imi urneam fundul din casa fiind la amiaza cand mergeam la parinti la masa, si noaptea tarziu cand mi se facea iar foame si imi dadeam seama ca nu am nimic de mancare in casa asa ca dadeam o fuga pana la cel mai apropiat non stop (care insa, din pacate pentru mine, nu e chiar atat de apropiat). In schimb, in vreo trei seri a trecut pe la mine un amic cu care jucam WoW mai demult si am mai stat de vorba despre una sau despre alta pana tarziu inspre dimineata. Cumva imi e dor de perioada in care faceam raiduri intregi doar cu oamenii de la sala, dar pe de alta parte stiu ca am luat decizia corecta atunci cand m-am rupt de acei oameni si mi-am limitat timpul pe care il petrec in joc.

In alta ordine de idei, calculatorul meu pare sa nu fie prea incantat de faptul ca in 2009 nu i-am facut nici o reinstalare a sistemului de operare asa ca a inceput sa-mi faca tot felul de mofturi (cum ar fi sa se reseteze cand mi-e lumea mai draga sau sa se miste ca si cand ar avea doar un giga de RAM si un procesor la 3000). Bine, acuma nu garantez ca problema e una de soft si nu de hard, dar m-am hotarat ca inainte sa ma gandesc la alte scenarii mai pesimiste sa incerc sa fac o curatenie generala pe harduri si sa reinstalez Windowsul; cum insa pe harduri la mine era un haos total, pana la ora la care scriu acest post nu am reusit inca sa trec de prima etapa si sincer sa fiu nu cred ca voi reusi asta nici saptamana viitoare. Insa ce imi pare bine este ca, cu ocazia acestei curateniei, am reusit sa-mi sortez majoritatea pozelor pe care le-am facut anul asta.

Spune-ti si tu parerea; lasa un comentariu!

Scor popularitate: 8%

Arta de-a invinge

Inca de cand am relansat blogul m-am gandit sa scriu un articol pe tema asta, insa nu am facut-o pana acum deoarece am tot asteptat ocazia potrivita. Si iata ca rezultatul alegerilor prezidentiale de saptamana trecuta mi-a oferit aceasta ocazie si asta deoarece un om care a trecut de patru alegeri uninominale si de un referendum de suspendare fara a cunoaste gustul infrangerii, si asta in conditiile in care aproape de fiecare data a pornit cu sansa a doua, nu poate fi decat un adevarat invingator. Care sunt secretele lui si a celorlalti oameni pe care ii numim invingatori; ce ii diferentiaza pe ei de restul oamenilor? Sincer sa fiu nu stiu care este raspunsul exact, dar voi incearca totusi in urmatoarele randuri, atat cat ma duce pe mine capul, sa raspund la aceasta intrebare cu ajutorul a trei din maximele mele preferate.

“Orice drum incepe cu primul pas.”
Am cunoscut multi oameni despre care puteai sa juri ca sunt niste adevarati invingatori daca stateai sa-i asculti fie si numai cateva minute si asta pentru ca aveau o gramada de planuri care mai de care mai bune; din pacate insa, majoritatea nu reuseau niciodata sa faca acel prim pas si sa incerce sa-si puna planurile in practica. Spre deosebire de ei, un adevarat invingator nu va ezita niciodata sa se aventureze pe un nou drum si sa lupte pentru ca planurile si visele sale sa devina realitate.

“Arta de-a invinge este sa alegi batalii suficient de mici cat sa poti castiga, dar suficient de mari cat sa conteze.”
Am avut ocazia sa vad de-a lungul timpului ambele categorii de greseli enuntate de aceasta maxima. Astfel unii oameni se angajeaza in niste batalii mult prea mari pentru posibilitatile lor si nu fac decat sa ajunga ridicoli si ulterior sa nu mai aiba curajul sa porneasca la lupta. Pe de alta parte unii oameni prefera sa nu isi asume nici un risc si sa mearga doar la sigur; e drept ca astfel sunt feriti de esecuri, dar pe de alta parte nici nu reusesc sa ajunga acolo unde isi doresc.

“Winners never quit and quitters never win.
(Invingatorii nu renunta niciodata, iar cei care renunta nu vor fi niciodata invingatori.”
Nu exista om care in viata lui sa nu fi avut parte si de esecuri; e un lucru normal, care se intampla chiar si celor mai buni dintre noi. Ce ii diferentiaza insa pe adevaratii invingatori de restul oamenilor este modul in care reactioneaza in aceasta situatie; un om obisnuit va cauta scuze pentru a-si explica esecul atunci cand se va lovi de o problema, un invigator va cauta solutii sa o rezolve; un om obisnuit se va retrage pentru a-si linge ranile atunci cand a suferit o infrangere, un invingator se va ridica de jos, se va scutura de praf si va porni din nou la lupta.

Tu ce esti? Un invingator sau un invins?

Spune-ti si tu parerea; lasa un comentariu!

Scor popularitate: 18%