Cateva lucruri despre familia mea
Articol publicat in 08.12.2011 in categoria Familie si prieteni19 comentarii
Se spune ca primele articole de pe un blog sunt cele mai importante, pentru ca ele definesc nu doar stilul acelui blog, ci si categoria de cititori careia i se adreseaza; asa ca, recunosc, am ezitat destul de mult inainte de a ma decide ce sa scriu in aceste prime articole. Si, in cele din urma, m-am hotarat sa incep prin a-ti povesti despre lucrurile importante din viata mea, cele care ma definesc mult mai bine decat a facut-o autocaracterizarea de data trecuta, sperand ca, la sfarsitul acestei serii de articole, vei reusi sa ai o imagine cat de cat clara despre omul care iti este gazda. Nu stiu ce inseamna familia pentru tine, dar stiu ca pentru mine a reprezentat dintotdeauna punctul meu de echilibru si, deasemenea, principala mea sursa de energie. Asa ca m-am hotarat ca in acest prim articol despre lucrurile importante din viata mea sa nu iti vorbesc despre munca mea, despre prietenii mei, despre pasiunile mele sau despre planurile mele de viitor, ci despre familia mea, despre oamenii care inseamna cel mai mult pentru mine.
Si vreau sa incep prin a spune ca ma consider si, indiferent in ce directie ma vor purta valurile vietii, ma voi considera intotdeauna un om norocos; daca nu pentru altceva, atunci cel putin pentru faptul ca am avut parte de doi parinti minunati, care au reusit sa imi ofere o copilarie de vis. Inca din acea perioada, am fost mandru de ei, deoarece, de cand ii stiu, au fost oameni buni si cinstiti, care au reusit sa se faca respectati de toti cei cu care au intrat in contact, astfel incat, nici pana in ziua de azi, nu am intalnit pe cineva care sa-i vorbeasca de rau. Intelectuali fiind, mi-au oferit o educatie solida, si asta nu doar in cei sapte ani de acasa, asa ca, trebuie sa recunosc, o mare parte din tot ceea ce am realizat in viata li se datoreaza lor.
Nu pot spune ca relatiile dintre noi au fost intotdeauna excelente si asta, in primul rand, datorita diferentelor de mentalitate. Ei au fost dintotdeauna mai conservatori, si-au dorit in primul rand stabilitate si siguranta si au pus accentul pe valorile clasice (de a termina o facultate, de a avea un serviciu stabil, de a iti intemeia o familie), pe cand eu, de cand ma stiu, am fost mult mai deschis la nou, mi-am dorit in primul rand libertate si am pus accentul pe cu totul alte valori decat ei (de a avea un anumit nivel de cunostinte si nu neaparat o diploma, de a avea o sursa pasiva de venituri care sa-mi permita sa traiesc fara sa muncesc efectiv si nu un servici, etc). Insa, odata cu trecerea timpului, majoritatea acestor divergente au ramas in urma – eu am inteles ca nu imi vor decat binele, iar ei au inteles ca ceea ce pentru ei inseamna bine nu inseamna neaparat acelasi lucru si pentru mine – asa ca acum pot spune ca avem o relatie cu adevarat extraordinara.