Eu cu cine votez?
Publicat in data de 29.10.2009 in categoria Ganduri3 comentarii
De cand am inceput sa inteleg si eu care e treaba cu politica romaneasca si pana anul asta, toate alegerile prezidentiale mi-au trezit interesul si la fiecare din ele am avut cate un favorit clar. Astfel in 1996, desi nu aveam nici macar drept de vot, am batut la cap toti cunoscutii sa mearga la vot si sa-l voteze pe Emil Constantinescu; in 2000 mi-am incalcat unul din principiile mele si, redactor la codianul 24 de Ore din Iasi fiind, i-am facut campanie pe fata lui Ion Iliescu care in turul doi s-a luptat cu extremistul Corneliu Vadim Tudor; iar in 2004, in calitatea mea de coordonator a campaniei electorale pe municipiul Iasi a Aliantei D.A., l-am sprijinit din toate puterile pe Traian Basescu ajungand pana la punctul in care treceam pe acasa doar ca sa fac cate un dus, deoarece de dormit dormeam pe apucate, in fotoliu, la sediul de campanie.
Anul acesta insa chiar nu am un favorit clar si mai mult decat atat pot spune ca nu sunt deloc incantat de nici unul din candidati si ca voi merge la vot doar pentru a nu lasa sa imi fure altii votul. Dar hai mai bine sa incerc sa va spun in cateva cuvinte parerea mea despre fiecare din cei trei candidatii care au sanse reale la aceste alegeri (pentru ca cred ca e clar pentru toata lumea ca Sorin Oprescu, Kelemen Hunor, Corneliu Vadim Tudor, Gigi Becali, Ovidiu Iane sau Remus Cernea nu au nici o sansa sa stranga peste 10% si cu atat mai putin sa acceada in turul doi sau sa castige alegerile).
Mircea Geoana a fost un excelent ambasador si un foarte bun ministru de externe si daca si-ar fi continuat cariera in diplomatie probabil ca azi ar fi fost un profesionist la fel de respectat ca si Mugur Isarescu. Din pacate insa in politica a avut parte doar de esecuri, iar faptul ca azi este presedintele PSD-ului i se datoreaza papusarilor Vanghelie, Hrebenciuc sau Iliescu care l-am manuit cu iscusinta din spatele cortinei.
Traian Basescu, spre deosebire de contracandidatul sau de la PSD, nu este in nici un caz marioneta cuiva, ba chiar putem spune ca este un adevarat invingator, singurul politician roman care a reusit sa castige toate bataliile in care s-a angajat. Din pacate insa in ultimul timp si-a aratat adevarata fata – aceea a unui personaj dictatorial si atat de obsedat de putere incat ar face orice numai sa nu isi piarda privilegiile.
Crin Antonescu are avantajul ca nu prea a fost atins pana acum de mizeria din politica romaneasca asa ca are dreptul moral sa vina cu aceasta campanie pentru o Romanie a bunului simt. Din pacate insa mie nu imi pare a fi deloc cu picioarele pe pamant, ci pierdut undeva in lumea lui, in care totul este roz si frumos si in care serviciul (parlamentul) este un loc unde se merge doar atunci cand ai chef.
Si totusi… eu cu cine votez?
La multi ani, Stefan!
Publicat in data de 27.10.2009 in categoria Familie si prieteniNici un comentariu
De cand ma stiu am fost foarte selectiv cu oamenii pe care i-am numit prieteni si de aceea, si astazi, cand ma apropii de 30 de ani, imi ajung degetele de la maini ca sa numar prietenii adevarati pe care i-am avut. Ei bine, Stefan, unul din acesti putini oameni pe care i-am catalogat drept prietenii mei, isi serbeaza astazi ziua de nastere asa ca vreau sa ii urez si pe aceasta cale un sincer si calduros “La multi ani!” si deasemenea vreau sa profit de ocazie ca sa va povestesc si voua cateva din intamplarile pe care le-am trait impreuna.
Desi suntem din acelasi oras nu ne-am cunoscut pana in toamna anului 2000, cand a intrat si el la Facultatea de Informatica din Iasi prin laboratoarele careia imi faceam si eu veacul in acea perioada. Nu a trecut mult timp si am ajuns sa fim aproape nedespartiti; locuiam in aceeasi zona asa ca veneam impreuna la facultate inca inainte de ora opt ca sa prindem loc in laborator si plecam tot impreuna, 12 ore mai tarziu, cand se inchidea facultatea. Si nu, nu va imaginati ca eram cei mai silitori studenti din facultate; pur si simplu in acea perioada laboratoarele de la facultate erau singura sursa de Internet gratuit pe care o aveam la dispozitie. Singurul moment cand ne ridicam de la calculator era la pranz cand fie mergeam la cantina sa mancam cate patru – cinci portii de cartofi prajiti, fie mergeam la un magazin din apropiere de unde ne cumparam cate un super-sandvich (o paine intreaga taiata pe lungime si umpluta cu felii de parizer de pui). Si cred ca, in afara de pranzuri, singurele momente in care mai plecam din laborator erau atunci cand ne plictiseam de net si corupeam inca cativa colegi sa urcam la etajul sapte sa bagam cate un joc de tarnip sau cand se mai gasea cate un amic care sa dea cate o sticla de busuioaca.
Relatiile dintre noi s-au racit intr-o oarecare masura in perioada 2003 – 2004, pe de o parte deoarece dupa ce am terminat facultatea eu mi-am deschis o agentie imobiliara care imi manca tot timpul si pe de alta parte deoarece el a hotarat sa se reintoarca acasa si sa devina profesor de informatica. Ne-am revazut in 2005 cand, dupa cateva deziluzii pe plan sentimental, m-am hotarat sa revin si eu in Botosaniul natal si in anii care au trecut de atunci am redevenit prietenii care eram in timpul facultatii. Imi aduc aminte de multe momente amuzante pe care le-am trait impreuna, dar cel care ma face sa rad cel mai tare este acela cand a doua zi dupa ce l-am dus acasa dupa prima betie serioasa din viata lui am primit un telefon de la mama lui care m-a criticat ca ii stric copilasul, copilas care la vremea aceea nu avea decat vreo 24 de ani. :))
Ce nu imi place la Stefan? Simina. :))
Jurnal saptamanal (19 – 25 octombrie 2009)
Publicat in data de 25.10.2009 in categoria Jurnal2 comentarii
Daca saptamana trecuta va spuneam ca sunt multumit ca am inceput sa ma tin de programul pe care mi l-am propus, acum ma vad obligat sa recunosc ca am avut cea mai dezorganizata saptamana de cand am reinceput sa postez pe blog, si asta in ciuda faptului ca am inceput saptamana sub cele mai bune auspicii – am muncit mai mult ca de obicei, am avansat destul de mult cu curatenia si mi-am gasit timp sa merg si la antrenamente.
Insa lucrurile s-au schimbat radical joi cand, dupa ce m-am lasat de Evony, m-am gandit sa incerc sa vad cum este Aionul. Fara sa ezit prea mult, m-am hotarat sa imi fac un templar pe care l-am botezat la fel ca si pe caracterul meu din WoW, adica ScarfaceRo si impreuna cu un omulet de la UltraNet care si-a facut un cleric am inceput aventurile noastre in Atreia. Si la fel cum s-a intamplat acum cativa ani cu WoW-ul, si Aionul m-a prins mai mult decat ar fi trebuit si m-a facut sa ma hotarasc sa imi iau un mini-concediu de doua saptamani in care sa vad cat de departe reusesc sa ajung in joc.
Si daca tot am ajuns la acest punct haideti sa va spun cam care a fost prima impresie pe care mi-a lasat-o Aionul. Ei bine, la fel ca si WoW-ul, Aionul este un MMORPG cu tema medievala care impresioneaza in primul rand prin grafica, care este mult peste tot ceea ce am vazut pana acum la orice joc din aceasta categorie; in afara de asta la plusuri as mai trece gameplayul care este unul destul de atractiv desi cam liniar si flying combatul care reprezinta o adevarata inovatie. Pe de alta parte am fost dezamagit de faptul ca, la fel ca si in Lineage (celalalt MMORPG al celor de la NCSoft), farmingul reprezinta una din cele mai importante parti ale jocului. Tragand linie, as spune ca Aionul este un joc cu un foarte mare potential, dar care in acest moment este inca departe de nivelul WoW-ului.
Singura data cand am iesit in oras saptamana asta a fost duminica, si asta doar deoarece m-a invitat Stefan la o pizza cu ocazia zilei lui. Si uite asa am ajuns pentru prima data si la pizzeria Sapore; localul in sine nu mi-a lasat o impresie deosebita, dar mancarea a fost chiar buna, asa ca daca aveti ocazia va recomand sa mancati si voi acolo macar o data. O sa inchei acest post aici, urandu-i inca o data la multi ani lui Stefan si o sa ma intorc la Aion, unde sper ca pana ma bag in pat sa ajung la level 18.
Recenzie Evony
Publicat in data de 22.10.2009 in categoria Online6 comentarii
Saptamanile astea v-am tot povestit de Evony, ultima mea descoperire in domeniul jocurilor on-line si asta deoarece joculetul asta chiar a reusit sa ma prinda si sa ma faca sa ii dedic destul de mult timp. Si pot spune ca sunt mandru ca astazi, in momentul in care scriu acest articol, sunt pe locul 14 dintr-un total de peste 250.000 de jucatori (dupa cum puteti vedea si din print-screenul care insoteste acest post). Intre timp insa am descoperit si cateva aspecte care nu m-au incantat absolut deloc si care m-au facut sa ma hotarasc sa ma las de Evony. Si uite asa, de la una la alta, mi-a venit ideea sa incerc sa fac o scurta recenzie in care sa va povestesc exact ce mi-a placut si ce nu mi-a placut la acest joc pentru ca astfel sa puteti sa va faceti si voi o idee daca v-ar interesa sau nu sa va apucati de el.
Dar haideti sa va spun mai multe despre joc in sine; ei bine Evony este un simulator militaro-economic gratuit care se joaca in browser (ceea ce inseamna ca nu trebuie sa aveti jocul instalat pe calculator pentru a-l putea juca, ci trebuie doar sa fiti conectati la Internet) in care trebuie sa iti construiesti orase, sa iti antrenezi armate si sa te aliezi cu alti jucatori pentru a reusi sa devii un lider iubit de oamenii sai, respectat de aliati si temut de dusmani. Stiu ca exista multe jocuri de acest gen (cum ar fi de exemplu Travian, Triburile sau Utopia) dar cred ca Evony le bate pe toate si asta din mai multe motive. In primul rand deoarece grafica este net superioara altor jocuri de browser, in al doilea rand deoarece Evony este mult mai complex decat orice alt joc similar si in al treilea rand deoarece exista anumite limitari care te fac sa nu devii un nolifer daca te apuci de el, spre deosebire de altor jocuri de acest gen (de exemplu aici exista limitari atat in ceea ce priveste numarul de orase, cat si in ceea ce priveste marimea armatei).
Pana acum totul suna bine, nu? Si atunci totusi de ce am luat hotararea sa ma las de Evony? Ei bine, daca ma cunoasteti stiti ca imi doresc intotdeauna sa fiu cel mai bun si atunci cand ma apuc de un joc vreau sa ajung pe primul loc. Din pacate insa la Evony, la fel ca la multe alte jocuri on-line, acest lucru este aproape imposibil, deoarece pozitia in top nu depinde doar de strategia pe care ti-o faci, ci si de timpul si mai ales de banii pe care ii investesti in joc (pentru ca desi jocul este gratuit, exista posibilitatea sa iti cumperi diverse avantaje cu bani reali). Si sincer sa fiu daca tot e vorba ca pentru a fi in top intr-un joc sa trebuiasca sa pierd cateva ore pe zi si sa mai bag si bani atunci prefer sa raman la WoW.
Cateva poezii
Publicat in data de 20.10.2009 in categoria AmintiriNici un comentariu
Zilele astea, in timp ce faceam ordine prin casa, am dat peste o carte care m-a facut sa zambesc si sa imi aduc aminte cu o oarecare nostalgie de “tinerete”. Este vorba de o colectie de poezii publicata in 2000 in Statele Unite in care am avut sansa sa fie incluse si trei poezii de-ale mele. Si pentru ca oricum nu prea aveam nici o idee pentru postul de astazi m-am gandit sa copii acele poezii aici, pentru a va arata si voua cam ce imi trecea prin cap acum sapte ani.
A single rose?
dedicated to the memory of my first real love
A single rose in your garden of life
Or is it among the many,
Who desires your tender loving care ?
It blossomed once before,
But withered and dying in the winter.
But it found a haven now,
In this garden of yours,
It blossoms and grows,
Striving in your love.
Basking in your warmth.
Dwelling in the coolness,
Of the evening sun.
Watches the stars with you,
So bright above at night.
Hearing your voice,
In the shimmering of moonlight.
Feeling your emotions,
Seeing the love,
So deep in your eyes.
The October night
The October night evaded from my past
Searching for something too big to grasp
It made me wonder what was the point of all
Why go to sleep if you do not want to fall?
Even now I see myself forgotten
In an empty room, too still to be bothered
Pourquoi tu ne veux pas de m’ aider?
Parce que je t’aime comme tu as peur d’aimer.
I asked myself so many times
The October night hidden between the lines
I sought the truth but I forgot
I sought it where your love was not
The October night revealed the stars
So close to see but to touch too far
I reached out and I saw a spark
It was you in the sky, playing your part
The October night faded away
But I’ ll remember it every single day
It was the beginning, it was the end
Of dusk, of dawn, of angel’ s hand…
War and peace
I never thought I could love again
After so many years of lies and stolen smiles,
But, here, in my waiting
You found me and you held me in your arms
So that the distance between us was smashed by our hearts.
From then I have found my strength in you,
I will leave the pain behind
And I will forget the past with its moody nights.
May I rest my head on your chest
So that I can feel your heart beating in my dream?
I have nothing more to offer you,
All I can do is to promise you
That I will always love you
Sincerely and with no interests,
I will love you virginally and innocently
As I never have loved before.
Jurnal saptamanal (12 – 18 octombrie 2009)
Publicat in data de 18.10.2009 in categoria Jurnal3 comentarii
Desi nici saptamana asta nu a fost exact asa cum mi-am dorit, pot totusi spune ca fac progrese deoarece am reusit sa muncesc mai mult, sa pierd mai putin timp si sa fac cateva din lucrurile pe care mi le propusesem si asta in contextul in care am iesit si destul de mult in oras.
Desi intr-o oarecare masura imi place fotbalul si am o echipa de fotbal preferata nu prea am obiceiul sa ma uit la meciuri, si cu atat mai putin sa merg pe stadion. Insa in ciuda acestui lucru si deasemenea in ciuda ploii reci de toamna care mi-a patruns pana in maduva oaselor, marti nu am putut sa nu merg la stadion sa vad nationala mica la lucru si pot spune ca nu regret absolut deloc acest lucru; meciul a fost unul placut, rezultatul unul pozitiv (3-0 pentru ai nostri), iar atmosfera de pe stadion una peste asteptari (am fost in special impresionat de faptul ca foarte multi spectatori au cantat imnul alaturi de jucatori la inceputul meciului).
In afara de aceasta ocazie in oras am mai iesit de trei ori, mai intai joi seara cand am fost la un long night de DotA la UltraNet si apoi sambata cand mai intai m-am intalnit cu Madalina si am fost in Le Baron (un pub dragut si linistit situat chiar sub stadion) la o ciocolata calda, dupa care am mers la inca un long night de DotA, tot la UltraNet. Si inainte sa sariti cu gura pe mine sa imi amintiti ca ziceam ca o sa renunt complet la DotA vreau sa va spun ca chiar am renuntat, iar faptul ca in zilele astea am facut cateva meciuri nu are nici o legatura cu decizia mea; nu am mers la sala pentru a juca DotA, ci am jucat DotA pentru ca am mers la sala si nu am gasit ceva mai bun de facut (complicata logica, nu? :P). Oricum de acum chiar nu o sa mai joc si de fapt azi mi-am si dezinstalat jocul de pe calculator.
In alta ordine de idei, in Evony am renuntat in a mai juca pe serverul 75 si am inceput sa joc pe un nou server (88), unde dupa 3 zile am reusit performanta de a ma clasa pe locul 10, dintr-un total de peste 167.000 de jucatori (vezi foto). Sunt constient ca nu voi putea sa ma mentin aici deoarece sunt foarte multi care baga bani grei in joculetul asta, dar oricum raman cu satisfactia ca am reusit ca cel putin la un moment dat sa intru in top 10.
O sa inchei prin a remarca, nu fara surprindere, ca a trecut o luna de cand am relansat blogul si am reusit sa ma tin de programul pe care mi l-am impus si nu am sarit nici un post; sper ca aceasta “minune” sa tina si in continuare si deasemenea sa inceapa sa functioneze si in privinta celorlalte aspecte ale vietii mele.
Tudor (40)
Roxanel (27)
Altcersenin (25)
Andrei M. (25)
Ciresica (25)
Diana (25)
EuropeanDeity (25)
Pisica (25)
.Miss bee (23)
Madalush (23)
Sierra Moni... (23)
Coolnewz (22)